Ceea ce mi-ai arătat cu adevărat

Imagine: www.deviantart.com

Îmi amintesc primul moment când am venit și ți-am spus ceea ce simt pentru tine. Parcă a fost ieri. Eram pierdut pentru prima data. Da. Așa mă simțeam. Parcă îmi era teamă și nu știu de ce. Nu știu de ce am simțit asta. Eram parcă îngropat în sentimentele mele în fața ta.

Totuși știam că nu mă pot pierde, în ciuda a ceea ce simțeam. Eram cu tine. Era momentul pe care îl așteptasem. Era un moment unic, ca multe alte momente, întâlnite în viața noastră, și pe care le numim unice.

Acesta era unul dintre ele, un moment care a definit cu adevărat semnificația cuvântului ”unic”. Tu ai defint cu adevărat acest cuvânt pentru mine de când te-am întâlnit. Ceea ce a văzut sufletul meu în tine a fost acea căldură și fericire pe care ai reușit să mi-o oferi de fiecare dată. Probabil am fost într-un fel sau altul cu tine, dar am fost așa cum mi-ai spus tu. Exact cum mi-ai spus de la bun început.

Uneori ca să conturezi ceea ce este în sufletul tău, să-i dai o formă, trebuie să folosești mai mult decât cuvinte. Chiar dacă eu am ales să conturez acestea în cuvinte, a fost pentru că nu mi-ai dat de ales.

 Uneori trebuie să faci un pas înapoi ca să poți merge mai departe, trebuie să știi să asculți, ca să poți povesti, trebuie să știi să te retragi, ca să știi când să intervi, trebuie să știi să lași, ca să poți primi, trebuie să ști să pierzi, ca să înveți să câștigi.

Te-am numit sufletul meu, te-am încoronat cu iubirea, afecțiunea și plăcerea pe care sufletul meu le-a tatuat pentru tine în pieptul meu iar tu ai vrut doar să-ți transformi trecutul, din nou în prezent, doar pentru că a fost plăcut, fără să vrei să descoperi mai departe, ceea ce este în sufletul tău, fără să încerci să-i oferi iubirea pe care tu ai dorit-o din totdeauna.

Chiar dacă ceva în mine e plin de aceste tranșee, știu că a învățat să lupte, să lupte pentru ceea ce iubește cu adevărat.