Povesti scurte

     Alexandru Bogdan M. Photography   Parcă tot timpul ne gândim la ce nu avem, parcă mereu este ceva acolo care ne-ar trebui. Nu știu câți dintre noi ne gândim la ceea ce avem și dacă ceea ce ne dorim să avem ne este cu adevărat de folos. Tindem mereu să vrem ceea ce nu avem dar nu ne oprim pentru un moment, parcă, să ne bucurăm de ceea ce avem deja. A devenit o fugă continuă a dorințelor noastre, a minții nostre neobosite, de a alerga către un infinit. Întotdeauna va fi ceva acolo care va lipsi, imediat după ce l-am găsit sau obținut. Mereu va fi acel sentiment de lipsă. Ceva lipsește. Ne punem mereu așteptările în cârca altora cu gândul că acele persoane trebuie să ne facă pe noi fericiți. Dar uităm că noi suntem cei care ar trebui să ne facem fericiți. Fericirea pleacă din interiorul nostru și nu al altora.      Oprește-te și fi atent la ceea ce ai. Pentru că ceea ce ai sunt dorințele din trecut a ceea ce nu ai avut. Bucură-te de ele, bucură-te de...

Imagine:  www.deviantart.com Tot ce a trebuit să fac, a fost să te privesc, în ziua aceea, și am simțit ceva pătrunzător, ceva puternic, ceva greu dar în același timp și ușor, ceva parcă se elibere din sufletul meu. Mă simțeam bine și prost în același timp, fiindcă puteam să te privesc, dar nu puteam să-ți vorbesc. Nici măcar nu ai știu asta. Nu aș putea spune că acele clipe mi le-ai oferit tu ci aș putea spune că eu am făcut asta. Dar nu ar fi drept, pentru că fără tine nu aș fi avut parte de ele. Dacă m-aș fi uitat în oglindă aș fi spus că tot eu sunt, neschimbat, dar în sufletul meu în acel moment totul se modela sub o altă formă. O formă pe care nu aveam s-o știu multă vreme. Mult timp am căutat răspunsuri pentru a reuși să înțeleg elemetele din care era preparată acea formă. Știam că răspunsurile numai tu le ai. Sufletul meu se îmbăta din grandoarea zâmbetului tău, din frumusețea ochilor tăi și din căldura din privirea ta. Din acea zi de când te-am văzut am simț...

Imagine: www.deviantart.com ...fiecare pas ce îl fac, îl fac alături de  al tău. Îți simt atingerea mâinilor tale, strâgerea. Mă uit la tine și încă nu știu ce privesc. Zâmbești atât de frumos, parcă ești sursa mea de enegie. Îmi ți sufletul în bucurie. Te oprești în fața mea și-mi zâmbești.Aștepți un moment și apoi îmi iei mâinile și le pui în jurul tău, după care faci același lucru cu ale tale. Parcă ai fi o rază de soare ce-mi încălzește trupul înghețat. Apoi totul în jurul meu nu mai contează. Acum tu ești lumea mea. Parcă furnicarul de oameni și mașini ce se agită pe străzi în fiecare zi nu mai există. Totul amuțește și apoi intru într-o altă lume, în lumea ce mi-am dorit-o din totdeauna.Tu ești acea lume din care nu aș vrea să ies. Dar totul se șterge. Sunt doar cuvinte dintr-o întâmplare necunoscută și așteptată... Proababil multe se pot scrie. Dar ce rost are să te aștern în cuvinte pline de sentimente și goale în același timp? Ce rost au dacă nu suntem îm...

Imagine: www.deviantart.com Multe lucruri s-au întâmplat și bune și rele. Întotdeauna spunem că e bine să privim partea plină a paharului. Așa încerc să fac mereu. Știu că unele lucruri neplăcute s-au întâmplat din vina mea, recunosc, dar cred că am dreptul să mai fac și greșeli cum toți dintre noi facem, pentru că altfel nu am mai avea din ce să învățăm. Știu că recent am greșit în fața cuiva drag și chiar îmi pare rău.Dar din păcate mi-am dat seama prea tărziu de cele spuse și cele făcute asupra acelei persoane și oricât de mult aș vrea să îndrept lucrurile, nu cred ca se mai poate, deoarece  șansele care ți se oferă nu sunt multe și deja cred că am atins limita. Uneori se întâmplă să faci rău cuiva fără să vrei, și cel mai greu lucru pe care îl mai poți face apoi este să recâștigi încrederea, sa faci persoana respectivă să vadă că ceea ce i-ai făcut nu a fost cu intenție. Ce știu este faptul că atunci când îmi place ceva nu renunț, nu mă dau bătut și ...