O formă deosebită

Imagine: www.deviantart.com

    O parte am văzut din tine atunci când te-am cunoscut. Nu mă mai recunosc, defapt, nu mai recunosc nici o parte din mine din ceea ce am fost în trecut. Tu m-ai redefint, ai reușit să mă conturezi, parcă într-un abis de sentimente, sentimente pe care nici acum nu le știi, chiar dacă le-ai aflat. Gustul lor mă ademenesc de multe ori și fără să vreau mai gust.

     Ai făcut ca această distanță să fie interminabilă pentru niște muritori ca noi. Vrei să trăiești într-un paradis dar parcă atunci când ți s-a oferit ocazia, ai refuzat să crezi asta. Fără să vreau, sentimentele mi-au agățat sufletul, parcă de coada unei comete care orbitează la anumite perioade și care are o coada interminabil de mare, dar din care particulele din ea tind mereu  să-mi lovească sufletul.
     Iar tu prin măreția ta, străbați universul fără să mai tragi cu ochiul la ceea ce este în spatele tău și care îți susține și care se integrează în frumusețea ta adevărată. Tu m-ai redefint prin acele particule ca niște vorbe îndepărtate, care până când au ajuns la mine, au devenit mai reci ca niciodata și pe care nu le-am înțeles, dar care m-au redefint într-un mod pe care nu îl pot înțelege.


”Tu ești pasărea ce mi-a șoptit
prin zâmbetul de la răsărit
că stelele vor cădea 
că tu vei fi fericirea mea.
Și chiar și în viața de apoi
ne vom aștepta amândoi
și vom păși din nou împreună
departe de lumea nebună....”

Mai mult decât cuvinte - AlexMB