Tu ești drumul lui
Când privește
spre cerul înstelat
El privește în
ochii ei neîncetat.
Pe orice drum ar
păși, ar merge
Amintirea ei
mereu o culege.
Oceanul de-l
privește se transformă,
Într-o lacrimă
ce mării îi dă aromă.
Cerul, cu
amintirile lui de-l atinge
Va lua culoarea
ochilor ei când plânge.
Săpând ușor spre
viitor,
Lăsând trecutul, nemuritor.
Iar prezentul
ce-l trăiește,
Încet, încet se
veștejește.
@Maricoiu Alexandru Bogdan
-din volumul "Mai mult decât cuvinte"-

Comentarii
Trimiteți un comentariu